Care e cel mai bun mod de a incepe ?

Hamlet-and-skull-on-stamp
As vrea sa tin o prezentare, un discurs, o conferinta.

„Care e cel mai bun inceput al unei prezentari?”
Exact asta: Pune o intrebare !

Eu tocmai am facut-o. „Care e cel mai bun inceput al unei prezentari?”

Einstein a fost intrebat o data cui datoreaza succesul, si el a raspuns: „Mamei mele”. Reporterii au ridicat din sprancene, si atunci Einstein a continuat: „De fiecare data cand ma intorceam de la scoala, mama ma intreba: – Ai pus azi vreo intrebare interesanta?”

Stiu zeci de moduri de a incepe, dar asta e unul dintre cele mai simple si in acelasi timp cele mai eficiente. Iti voi arata imediat de ce e eficient, si cum sa il folosesti.

Oamenii vor sa isi dea cu parerea, vor sa simta ca prezenta lor conteaza.
Intrebarea este unul din cele mai puternice instrumente si in coaching si in public speaking.

Cum sa faci? Fii atent:

„Care e cel mai des intalnit motiv de divort?…”
„Am fost azi la sedinta cu parintii invatatoarea ne-a intrebat: -Cat timp petreci zilnic cu copilul tau?”
„In timp ce stateam sa astept metroul, am inceput sa ma intreb: -Cum as putea sa folosesc cele 40 minute in care astept metroul zilnic?”
„Stii care e cel mai intalnit caz de cancer?”
„De ani de zile ma framanta intrebarea….”

E vorba de o intrebare care angajeaza publicul,
il face sa gandeasca in termeni de solutii si ii starneste curiozitatea.

Pur si simplu te duci pe scena si pui cea mai importanta intrebare legata de tema discursului tau. Si atunci lucrurile se intampla…
Pont: E obligatoriu sa dai raspuns la intrebare  pana la sfarsit.

Care e intrebarea ta cea mai buna catre publicul tau?
Care e intrebarea ta pentru mine?

Gratian

De ce sa manipulezi sala in public speaking?

„Sunt 2 feluri de vorbitori in public:
1. Cei care au emotii. 2. Mincinosii. ”      Mark Twain.          

Buna,  Gratian „la microfon”.

De ce fac vorbitorii in public asta?
De ce ii fac pe oameni sa se miste, sa se ridice, sa se salute, sau sa ridice mana?

Iti spun eu, (ca nu sunt mincinos): Pentru ca au emotii ! 
(Iti voi spune mai jos si povestea, si metoda, si cum functioneaza.)

Ideea articolului mi-a venit vazand astazi o fotografie de la lansarea cartii
„Codul bunelor maniere”, unde am fost invitat sa vorbesc ca si speaker.

Poza mi-a „aruncat” in minte toata povestea, si m-a umflat rasul cand mi-am adus aminte. Stii ce faceam aici? Manipulam sala!
( O sa iti explic de ce si o sa te invat o tehnica
pe care sa o poti face si tu, si toata lumea din sala sa se amuze! )
conf bune maniere
Toti oamenii care ajung in fata publicului au emotii, unora le e frica de-a dreptul!
Si Invata cu timpul diverse tehnici prin care sa depaseasca aceasta teama.

Fii atent: Cand ajungi in fata publicului, observi o multime de oameni care se uita atent la tine, asteptand sa vada ce se intampla, sa auda ce ai de spus. Unii sunt curiosi, concentrati, unii sunt chiar incruntati, de atentie sau de scepticism. 
Tu ai avut sceptici in fata ta? Stii cum e?

Ok, si ce faci? Pai despre asta vorbim. Folosesti o tehnica prin care sa ii faci pe oameni sa se miste, ca sa nu mai stea asa incordati, sa zambeasca. Daca ajung sa rada, cu atat mai bine.

Ce se intampla daca oamenii din fata ta devin zambitori in loc sa stea incruntati?
Pai… Te mai destinzi si tu, iti scad emotiile… cine sa se teama de o sala de oameni zambitori?

Uite ce am facut eu, in scena surprinsa de fotograf atat de bine. O tehnica pe care o poti folosi si nu da gres:

Le-am spus oamenilor, dupa ce m-am prezentat:
Pentru ca nu pot sa fac cunostinta cu fiecare in parte, puteti sa faceti cunostinta cu vecinii vostrii, din stanga si din dreapta.” 
Oamenii s-au salutat, au dat mana, s-au prezentat, si s-au mai destins putin.
Si aici am bagat lovitura de teatru:
Acum, va rog sa va prezentati si sa dati mana cu cei de pe randul din spatele vostru!
(Si am intins brusc mana in fata, dupa cum vedeti in poza, ca sa ii directionez catre randul din spatele lor.)

Ce s-a intamplat? Se vede in poza. Fiecare persoana care se intorcea, vedea o persoana care e intoarsa si ea la randul ei catre altcineva.
Si tot asa, pana la ultimii care nu aveau la cine sa se intoarca, asa ca sunt singurii care dau mana cu cei… din fata lor care s-au intors :))

Poti vedea in fotografie, ca doar cei din ultimul rand, se salutau cu cei din fata, iar restul salii este in confuzie, incep sa rambeasca, si pana la urma majoritatea celor din sala s-au prins ca era imposibil sa o faca simultan si au inceput sa rada.

Rezultatul?

Am avut in fata mea o sala de oameni zambitori, destinsi, care se cunosteau cu cei din jur si se simteau familiari. Asa ca m-am binedispus si eu, si a iesit o conferinta minunata, dupa cum cred ca iti aduci aminte daca ai fost in sala.

Poti folosi tehnica asta fara teama, nu da niciodata gres.
Secretul 1 este sa spui cele doua propozitii pe care le-am spus si eu, cu o pauza intre ele, ca sa aiba timp, sa se incalzeasca :)
Secretul 2 :cand termini propozitia a doua sa intinzi mana brusc in fata, catre ultimul rand, ca sa se intoarca toti deodata si sa vada doar persoane intoarse si ele :)

Daca ai intrebari, sunt la microfon, ca de obicei.
Apropo, e faina poza, nu? surprinde exact momentul…

Succes,
Gratian.

P.S. Am primit multe emailuri in care am fost intrebat de ce nu scriu mai des.
Cred ca daca as primi mai multe comentarii, raspunsuri si intrebari, mi-ar fi mai usor sa „ma prind” de ce ar fi mai de folos pentru tine.

Taina emotiilor „dupa ce”. Tehnica ce a functionat 100%

053Taina emotiilor „dupa ce”. Tehnica ce a functionat 100%

Da, este imposibil sa nu ai emotii. Dar cateodata, emotiile sunt atat de puternice, incat pe unii ii impiedica sa faca ceva, ii blocheaza.

Am descoperit in timp un secret: multi dintre oamenii care reusesc ceva, isi traiesc emotiile mai puternic dupa ce se intampla:

„vai ce emotii am avut”.

Daca ii intrebi, spun ca si inainte de a face acel lucru simteau, dar lasau emotiile sa ii cuprinda, nu se gandeau la ele. Doar la sfarsit.

Astea sunt gandurile care mi-au trecut zilele astea prin cap, intr-un moment de nostalgie de dupa conferinta „Treptele schimbarii” la care au vorbit ultimii cursanti.

M-a cuprins o puternica emotie de „dupa ce”… Si m-am hotarat sa iti dezvalui si tie aceasta taina. Uite cum a functionat:

Mi-am adus aminte de prima zi de curs. Parca ii vad pe toti in fata ochilor. Majoritatea tacuti, cu un carnetel in mana, asteptand sa vada ce se intampla.

Imi aduc aminte de primele dialoguri. Unii spuneau ca lucreaza cu echipe de oameni, sau sunt traineri, ori actori, si vor sa invete mai mult.

Dar cei mai multi se simteau stanjeniti, si se foiau pe scaune:

„Gratian, sub nici o forma pe mine nu o sa ma convingi sa vorbesc!”
„O sa am un partial la scoala, nu pot sa ajung la conferinta.”
„Dar eu nu am nevoie sa vorbesc in public, de ce sa fac asta?”
„Gratian, e usor in fata a 10 oameni, dar in fata a 250 e imposibil.”

Raspundeam fiecaruia: „OK, e in regula, vorbim maine despre asta.”
Si ne vedeam in continuare de ceea ce aveam de facut, linistiti, in fiecare zi, pana la conferinta.

Iti aduci poate aminte ca la prima serie pandeam usa salii de conferinte cu neliniste si ii numaram… 1, 2,…. pana la 14, 15, TOTI!

Dar e a doua oara cand vin TOTI!
O sa intelegi pana la sfarsit cum de s-a intamplat asta.

Eu imi traiesc emotiile abia acum, cand imi aduc aminte.
Stiu doar ca atunci cand intrau, de data asta nu i-am mai numarat, ci m-am uitat atent la ei.

Multi dintre ei erau transfigurati. Le tremurau mainile si glasul.

Erau transfigurati nu atat de emotia de a sta in fata publicului ci de bucuria ca si-au gasit „vocea” si de nerabdarea de a si-o exprima.

Asa ca fiecare a fost el insusi. Nu au repetat ceva mecanic, invatat.
Cine a fost acolo a vazut cat de diferiti erau.
Pur si simplu au impartasit o bucata din sufletul lor publicului.

Imi aduc aminte de o discutie cu o cursanta actrita, Silviana:

„Silviana, cum ai emotii? Tu stai mereu in fata publicului”
„Gratian, eu nu stau in fata publicului.
Eu sunt actrita si joc un rol, asa ca rolul meu sta in fata publicului.
Acum e prima data in viata mea cand stau eu in fata publicului, nu rolul meu.”

Ce s-a intamplat? Cum de au avut emotii atat de mari si totusi au reusit toti?
Iti spun secretul, taina:

Stii ca am scris mai sus ca in fiecare zi imi vorbeau de emotiile lor.
Si le raspundeam ca: „de asta o sa vorbim maine”. Nu am spus ca nu trebuie sa aiba emotii, ma bucuram ca au, pentru ca asta aduce autenticitate.

Doar am fost de acord ca au emotii si ca o sa vorbim maine despre ele, si faceam in continuare ce avem de facut.

Asa ca au venit si la conferinta cu emotii, dar erau concentrati pe ce aveau de facut, pe mesajul lor. Doar dupa aceea s-au lasat coplesiti de emotii.

Asta este un exemplu practic al tehnicii de „dupa”.
Poti sa ai incredere in tehnica asta, a functionat la absolut toti.

Si cea mai mare realizare a lor este ca pe jumatate din foile de feedback de la conferinta, completate de public, se afla si laude la adresa lor, acesti „amatori” care au stat in fata unui public prima data in viata.

Sunt fericit, pentru ca asta e misiunea mea. Daca vin oameni la mine sa isi schimbe viata, sa porneasca o afacere, sa se inteleaga in cuplu, sa vorbeasca in public, descopera toti ca POT SA FACA ORICE, si chiar O FAC!
Fiind atenti la ce isi doresc si ce au de facut, emotia ii ajuta.

Si eu am avut emotii, si inca mai am. Pentru mine si pentru toti oamenii.
Am emotii si pentru tine.
Spune-mi ce iti doresti sa se intample in viata ta.

Nu stiu ce crezi tu, dar eu cred ca poti face orice.

Gratian.

P.S. Scrie-mi ce iti doresti si ce emotii ai in legatura cu asta, si iti voi da un sfat despre cum sa faci astfel incat emotiile sa nu te impiedice ci sa te ajute.

P.S.2 Daca ai emotii in legatura cu asta, intai scrie-mi, si dupa aceea traieste-ti emotiile.

Pune mana pe Structura: GRATIAN versus ASSET

agata structura

In continuare la serialul „Frana, Palma si Structura”Taa daaam… (zgomot de tobe), iti voi prezenta partea a treia, structura mea personala a succesului.

S-a conturat acum cateva zile la munte. Eram la Sibiel cu echipa si ne „trageam sufletul” intre cele 2 tabere.

Stateam la masa si lucram la ceva, cand aud cu coada „urechii” ca Daniel si cu Letitia vorbeau despre mine. Am devenit atent si m-am prins ca faceau un acronim in gluma cu numele meu, G.R.A.T.I.A.N. pe care l-au adaptat dupa cum vedeau ei ca obtin eu rezultate. 

Finalul a fost in hohote de ras, iti spun imediat, mai ales ca ti-am promis o structura.

Au inceput cu G de la „Goals”, obiective, adica ma gandesc ce imi doresc.
Urmatoarea, R de la „Resources”, adica ma uit imediat sa vad ce pot folosi.
Urmatoarea, A de la „Abilities”, adica ce abilitati am de a folosi resursele.
Urmatoarea, T de la „Techniques”, adica prin ce metode angrenez totul coerent.
Urmatoarea, I de la „Intuition”, adica folosesc intuitia ca sa aleg calea si directia.
Urmatoarea, A de la „Action”, adica pornesc la actiune doar cu ce am, pe baza intuitiei.

Aici a fost momentul distractiv. Au ajuns la ultima litera, N. Ei erau in verva si eu ii ascultam cu gura pana la urechi, amuzat de cat de seriosi erau. Dar la N s-au impotmolit si se uitau unul la altul.

Atunci mi-a venit intr-o clipa:  -„N” e de la „No Problem„!, am zis dintr-o rasuflare. Si toata lumea a izbucnit in ras: Pai da, ca asa esti tu: Merge ceva , No Problem, ca e fain, iar daca nu merge, No Problem, vezi imediat ce altceva ar putea merge.

Au fost cateva minute de ras incontinuu, in care au luat la rand fiecare litera, si au verificat ca se aplica No Problem la toate literele. Adica daca am sau nu resurse, abilitati, etc, No problem, tot iese pana la urma.

Cel mai tare a fost la „Goals” :
„Nu iese ce am vrut initial, No Problem, iese ceva si mai fain :)

Momentan, Obiectivul meu e cursul de Public Speaking care merge foarte bine. Nici nu am apucat sa il lansez oficial si s-au ocupat locurile. Azi incep o serie noua. Dar, „No Problem”, il fac de doua ori pe an, asa ca daca vrei, ne vedem la toamna.

Acum, daca revenim la formula mea de succes „Frana, Palma si Structura” in public speaking, iti readuc aminte de metoda A.S.S.E.T. prin care inlatur in 3 zile cele 5 temeri de baza ale oamenilor in legatura cu public speakingul si ii aduc la  propriu pe scena:

Metoda A.S.S.E.T.

Eu cred intr-o structura. Desi prefer sa vorbesc liber, structura e plasa mea de siguranta.
Daca si tie iti plac structurile, da-mi un comment si spune-mi care dintre cele doua iti place mai mult? A.S.S.E.T sau G.R.A.T.I.A.N. ?

Succees,
Gratian

P.S. Iti spun in „secret” o premiera: luni, 7 Aprilie, seara, voi vorbi in public despre metoda mea de a face sa functioneze lucrurile. Poti veni gratuit, iti dau detalii peste doua zile, cand devine oficial.